Ultrafiltrare
La fel ca și nanofiltrarea și osmoza inversă, ultrafiltrarea este o tehnică de filtrare a apei ce utilizează procesul de separare. Mai exact, prin intermediul membranei cu pori, apa este purificată. Membrana ultrafiltrantă are capacitatea de a împiedica trecerea unor elemente ale căror dimensiuni se încadrează între 0,1 și 0,01 microni.
Raportându-ne la nanofiltrare, unde diametrul reziduurilor poate fi egal cu 0,001 microni pentru a nu trece în apa purificată, acest lucru înseamnă că ultrafiltrarea este mai puțin performantă, ea eliminând substanțele cu greutate moleculară mare, materialele coloidale, moleculele polimerice organice și anorganice.
Cu toate acesta, ultrafiltrarea are și un plus, și anume că moleculele folositoare organismului, precum ionii de calciu și clorura de magneziu trec mai departe de membrana cu pori, apa potabilă de calitate ajungând în paharul beneficiarului.
Filtrele de apă care funcționează pe principiul ultrafiltrării sunt accesibile în ceea ce privește costul, sunt ușor de montat și nici nu ocupă mult spațiu. Filtrele cu ultrafiltrare pot fi montate la sursă sau la punctul de prelevare, chiar sub chiuveta din bucătărie sau lângă ea.
Pe lângă purificarea apei, altfel spus îmbunătățirea calității apei potabile, ultrafiltrarea mai are avantajul că toate microorganismele rămân captive în filtru (acesta se schimbă o dată pe an), ceea ce înseamnă că este un produs care nu poluează.
Ultrafiltrare elimină gustul neplăcut din apă și îi îmbunătățește chiar și mirosul. Pe lângă distrugerea bacteriilor, ultrafiltrarea se remarcă și prin diminuarea și chiar înlăturarea turbidității, după montarea filtrului cu ultrafiltrare apa devenind mult mai limpede, mai clară.
Principiul de funcționare al ultrafiltrării este similar cu al nanofiltrării, diferența fiind dată de presiunea aplicată lichidului concentrat, în cazul ultrafiltrării fiind de 0,5 bari.
